Suntem atât de obișnuiți cu faptul că vinul este îmbuteliat exclusiv în sticle de sticlă, încât nici nu vrem să ne gândim la inovații. Între timp, categoria vinurilor ”la doză” crește într-un ritm extraordinar.
Vinul la doză nu este o noutate. A apărut în Statele Unite în anii 30 ai secolului XX, de îndată ce legea ”prohibiției” a fost abolită și țara a început să bea din nou. Întradevăr, recipientele erau departe de a fi ceea ce avem astăzi. Acestea se încuiau cu o cheie specială. Da, și în ele se turna vin, de o calitate îndoielnică, vinuri fortificate, asemănări nereușite de Sherry, Porto sau Tokaj. Dar, inovația nu a prins la publicul larg, vinurile fiind de calitate proastă și instabile.
O altă încercare a avut loc în anii 40, iar forma cutiei s-a schimbat și a devenit alungită în partea de sus și s-a sigilat cu un dop de bere. Ideea era ca acest format să fie mai familiar consumatorilor de bere, pe care industria vinurilor și-a dorit să-i convertească. Nici acest experiment nu a avut succes. Și experimentele s-au ținut lanț. Prin anii 60 au reușit să toarne și vinuri din Bordeaux în doze, deși lucrurile din nou nu au mers bine. În 1977, Coca-Cola cumpără al 6-lea cel mai mare producător de vinuri din SUA, Taylor Wine Company și lansează o gamă de vinuri la doză. Acestea erau destinate companiilor aeriene, noul ambalaj fiind mult mai ușor decât sticla. Dar, datorită gustului metalic, care persista în vinul la doză, proiectul nu a avut succes.
Primul vin la doză de succes a fost de la Francis Ford Coppola în 2004, Sofia Mini Blanc de Blancs. A fost vândut direct cu un pai, sugerând că nu este nevoie de pahar ca să bei acest vin – direct din recipient.
Știați că vinurile la doză au și propria lor competiție – International Canned Wine Competition?
În 2022, degustătorii au evaluat până la 300 de vinuri din 20 de țări, înmânând 97 de medalii de aur. Dar nu asta e important, important este felul în care au gustat – direct din cutie sau din pahare? Degustarea a avut loc într-un format clasic, din pahare. Au participat degustători atât din cadrul Decanter, cât și Wine Spectator, iar experții nu știau din ce recipient este vinul: doze, sticle sau tetra-pack.
Acum vine întrebarea: Dacă vinul a fost degustat în pahare, atunci consumatorul cum îl bea?
Unii producători promovează conceptul de „cumpărat, răcit, băut”. Nu ai nevoie de desfăcător, sau pahar, îl poți bea chiar și așa. În acest format este aproape imposibil să-i simți aroma, dar oare este necesar? Aceste vinuri sunt ieftine, concepute exclusiv pentru tineri – cu cât mai simple, cu atât mai bine.
Alții promovează ideia că vinul la doză este în primul rând vin și, prin urmare, trebuie tratat exact ca vinul. Adică, servit în paharul potrivit, aerat, mirosit și gustat. Acest format este potrivit pentru consumatorii eco-friendly și pentru cei pentru care o sticlă de vin este prea mult. Pentru ei, cutia de aluminiu este doar un recipient convenabil și prietenos cu mediul. Dar, chiar așa e?
Susținătorii ambalajului de aluminiu spun că acestea sunt mult mai ecologice decât o sticlă de sticlă. Acest lucru este adevărat, deși este greu de găsit date care să susțină aceasta: măsurarea amprentei de carbon este dificilă și depinde adesea de cine comandă cercetarea.
Exploatarea bauxitei și producția de aluminiu nu este deloc un proces eco-bio, dar producția secundară folosește cu 95% mai puțină energie decât producția primară, iar cutia este aproape complet reciclată, comparativ cu sticla care este mai dificil de sortat. În țările dezvoltate sticlele sunt sortate chiar și în funcție de culoare. Statisticile spun că 69% dintre ambalajele de aluminiu sunt reciclate, față de 26,5% dintre cele de sticlă. Deci, pentru cetățenii preocupați de mediu, recomandată este cutia din aluminiu.
Al doilea punct este comoditatea. Doza se răceste rapid, se deschide ușor, nu necesită pahare. Și acest lucru deschide lumea vinului către un nou grup de potențiali consumatori, în special tinerii.
Al treilea punct important este că vinul la doză poate fi luat oriunde, chiar și acolo unde nu ai acces cu ambalaje din sticlă – stadioane, concerte, plaje, piscine și așa mai departe. Fără sticlă, fără riscuri – extrem de convenabil. Și este util și pentru petreceri: vremea sticlelor mici de prosecco a trecut. Acum, dozele ocupă această nișă.
În același timp, noua generație Z bea mult mai puțin decât și-ar dori producătorii de vin și băuturi spirtoase. O sticlă pare prea mare pentru mulți, iar doza în acest caz oferă o porție ideală pentru o singură persoană – 250 ml, exact două pahare, nici mai mult, nici mai puțin.
Dacă te uiți la piața de vin la doză, poți distinge două categorii. Primele nu sunt deloc despre vin, sunt despre comoditate, tinerețe și bună dispoziție. Sunt ieftine, fabricate în toată lumea, de multe ori efervescente, pentru că totul este mai plăcut cu bule, și probabil sunt făcute din surplus și resturi din producția din California, Italia, Spania și Africa de Sud. Cea de a 2-a categorie sunt producătorii care selectează cu atenție vinurile și le poziționează ca analogi destul de egali cu cele îmbuteliate, doar într-un format diferit.
Este general acceptată ideia că dozele sunt exclusiv produs al țărilor din Lumea Nouă, europenii nu îndrăznesc să facă asta și, dacă o fac, toarnă un rose simplu: nu contează cum și unde să-l bea, important să fie servit rece.
Avem vin la doză produs în România?
În România vinul la doză nu are popularitate. Acest concept este abia la început. Primul pas în această direcție l-a făcut Domeniul Ciumbrud, crama Domeniile Boieru, care au lansat în 2020 primele vinuri românești la doză – Roza și gama Upside. Le-a urmat și Beciul Domnesc cu al lor Rose Verite.
Roza – cupaj din Fetească Neagră și Pinot Noir, demidulce;
Upside alb – cupaj din Sauvignon Blanc și Muscat, demisec;
Upside rose – Pinot Noir, sec;
Upside roșu – cupaj din Fetească Neagră și Pinot Noir, sec.
Rose Verite Vin Perlant, dulce.
Cercetările de marketing asupra consumului global de vinuri, prezic o dublare a vânzărilor de vin ”la doză” în decurs de un an. Ușor de deschis, ușor de aruncat, porții mici convenabile, posibilitatea de a bea din mers – aceste bucurii cotidiene aduc încetul cu încetul cutiile din aluminiu la nivelul recipientelor comune și plăcute spre utilizare.